Diverse
20
Frumoasă şi mândră, puternică şi
elegantă, Dodge Challenger-ul a fost
şi rămâne una dintre cele mai iubite
maşini americane, fiind supranumită de
fani The Highway Star!
Clasicul Dodge Challenger cucerea
demult inimile iubitorilor de maşini,
ca vedetă în Vanishing Point, un
celebru road movie din 1971 în regia
lui Richard Sarafian. Scenariul filmului
aduce în prim plan Challengerul prin
cursa iniţiată de Kowalski, eroul care
lucrează pentru o firmă ce se ocupă cu
livrarea de maşini. Personajul are de
livrat un Dodge
Challanger alb din statul Colorado
până în San Francisco şi îi vine ideea
să pună un pariu că va livra maşina în
mai puţin de 15 ore. Datorită vitezei
şi unor incidente pe drum, poliţia
rutieră porneşte în urmărire pentru a-l
prinde. În aventura sa, Kowalski este
“ghidat” de Super Soul, un DJ orb care
deţine un scaner conectat la aparatele
poliţiei, iar pe drum întâlneşte diverse
personaje care îl vor ajuta să scape.
Datorită succesului acestui film, clasicul
Dodge Challenger alb a ajuns să fie
considerat un simbol al libertăţii.
Modernul Dodge Challenger SRT8
392, modelul din 2011, continuă să
seducă prin linia designului şi cucereşte
pasionaţii de automobile prin dotările
de care dispune. Frumoasa cu muşchi
are două motoare noi, Chrysler
corporate V6 Pentastar şi Hemi 392.
V6 de 3.6 litri este un propulsor high-
tech cu 305 cai putere şi 268 lb-ft de
cuplu. Hemi 392 6.4 litri este evaluat la
470 cai putere şi 470 lb-ft de cuplu şi
datorită opririi pe cilindru (pe versiunea
automată), acesta bate performanţa
motorului mai mic SRT8 de 6.1 litri din
2010. Cutia automată cu cinci trepte a
înlocuit pe cea cu patru trepte, iar un
cutoff la combustibilul de decelerare
are menirea să îmbunătăţească
consumul de benzină pe kilometraj.
Faptul că noul motor de 6.4 litri Hemi
este estimat a genera în jur de 470-500
CP, în funcţie de aplicaţie, înseamnă o
creştere semnificativă în putere. Preţul
frumoasei bestii din 2011 este calculat a
fi între 25.495 USD şi 43.680 USD, pentru
cine se încumetă să o îmblânzească!
Respect Media
› › The Highway Star
Dodge Challenger SRT8 392 din 2011
Una dintre cele mai renumite băuturi
distilate din lume, whisky-ul, numit în
galică “uisge beatha” sau “apa vieţii”, are
un trecut învăluit în mister, neexistând
documente clare care să ateste când şi
unde s-a produs pentru prima dată.
Din câte se ştie, istoria producerii
whisky-ului este legată de trecutul
a două ţări, Irlanda şi Scoţia. În urma
căderii Imperiului Roman de Apus din
476 d.Ch., mulţi credincioşi creştini
s-au refugiat în Irlanda, unde şi-au
răspândit cunoştinţele în diverse
domenii, printre care şi cele legate de
distilare. Cunoştinţe despre distilare au
fost aduse şi dinspre Orientul Mijlociu
de către călugării care călătoreau să
răspândească Evanghelia, în urma
revelaţiilor Sfântului Patrick, despre care
se spune că a fost de origine scoţiană.
De-a lungul timpului, abaţiile şi
mănăstirile au dezvoltat şi perfecţionat
tehnica distilării, parte integrantă din
activitatea agricolă a monahilor, care
supuneau fermentării surplusul de
cereale pentru a obţine băutura numită
uis-ge sau uisce beatha (în galică „apa
vieţii”). Treptat, numele băuturii a
devenit “uisce”, “uiskie” sau “ushky”,
pentru a ajunge în sfârşit whisky în
Scoţia şi whiskey în Irlanda.
Primul document în care se atestă o
băutură alcoolică distilată din orz da­
tează din 1494: este vorba de “Registrul
conţilor scoţieni” care atestă o cantitate
de 8 boli (echivalentul a 25 kg) de
malţ – 8 boluri de malţ fiind suficiente
pentru a produce 1500 de sticle -
destinată fratelui John Corr pentru
realizarea unei acqua vitae. În secolul
16, datorită desfiinţării mai multor
mănăstiri, monahii au fost nevoiţi să
îşi câştige existenţa în lume şi au făcut
ceea ce ştiau, au produs whisky: începe
răspândirea la scară largă a producerii
băuturii, iar whisky-ul devine extrem
de popular în Scoţia.
În secolele 16 şi 17, procesul distilării
se perfecţionează, ajungându-se la
varianta care se utilizează şi acum. La
începutul secolului 17, popularitatea
în creştere a whisky-ului determină
Parlamentul scoţian să introducă taxe
pe malţ şi pe produsul final; aceste
taxe au fost prea mari pentru mulţi
producători, care s-au văzut constrânşi
să îşi continue activitatea în secret
– începe astfel perioada misterioasă
a producerii ilicite a whisky-ului.
Pentru a impiedica activitatea ilegală
a acestor producători, s-au angajat
colectori de taxe, care îi căutau pe cei
care produceau whisky în secret fără
să plătească impozitele obligatorii,
deseori terminate cu conflicte.
Contrabanda cu whisky a crescut,
dezvoltându-se diverse şi ingenioase
tehnici pentru a ascunde producerea
şi distribuirea acestei băuturi în secret.
Contrabanda a durat aproximativ 150
de ani. În anul 1823, guvernul scoţian
legalizează producerea whisky-ului prin
introducerea unei legi care a stabilit că
producătorii acestei băuturi trebuiau
să platească o taxa fixă pentru licenţă
de doar 10 lire sterline pentru fiecare
galon de whisky. Imediat contrabanda
a încetat, iar whisky-ul scoţian a început
să fie produs legal, ajungând să se
răspândească şi să fie apreciat în toată
lumea. Să-l consumăm aşadar, cu
plăcere şi responsabilitate.
› › Istoria producerii whisky-ului
Origini scoţiene şi irlandeze