Țărăncuță

Nicolae Grigorescu

(1838, Pitaru, Dâmboviţa - 1907, Câmpina)

ulei pe pânză, 40,5 × 27 cm

semnat ilizibil dreapta jos, cu roșu,

Grigorescu

Valoare estimativă:

€ 20.000 - 30.000

Prețul de pornire se va situa sub valoarea minimă a evaluăriii

Opera a făcut parte din expoziţia "Valori artistice

reprezentative din colecţii bucureştene", Muzeul

Naţional de Artă al României, Bucureşti, 2002.

Nicolae Grigorescu

, Ciobănaș pe Valea Doftanei

Licitația Colecției Dr. Ioan Chisăliță, Artmark, 2013,

adjudecat pentru 50.000 €

Arta lui Grigorescu din ultimii zece ani de viaţă înfăţişează acel rafinament,

rezultat al folosirii nuanţelor luminoase ce par a transforma fenomenele din

natură. Problematica luminii a fost îndelung studiată de către Grigorescu, sub

toate aspectele sale, iar arta acestuia nu are nicio tendinţă spre abstractizare.

Fără vreo apartenenţă la domeniul raţionalului, creaţia lui Grigorescu este re-

zultatul propriilor observaţii făcute în mijlocul naturii. Lumina poate fi o feerie

pentru spectator, însă în realitate aceasta este la fel de concretă ca şi forma

care de altfel există, pentru pictor, în funcţie de lumină. Cu aceste tendinţe,

adăugate la marile sale realizări, ultimii ani ai creaţiei grigoresciene au marcat

apogeul artei sale.

Liric prin intermediul propriilor sentimente – aşadar, impresionist – Nicolae

Grigorescu a transmis acelaşi lirism şi operei sale de maturitate. Pentru pic-

torul impresionist, cerul, pământul, întregul cosmos sunt culoare, sunt tuşe

în nuanţe diferite sub efectul luminii soarelui. Uşoara atingere a tuşelor de

culoare este ca o delicată notă dintr-o melodioasă vocaliză. Există o diferenţă

substanţială între impresionismul francez şi realizările lui Grigorescu. Pentru

acesta din urmă, subiectele tablourilor sale nu au acel aspect „pulverizat”, ca

efect al razelor soarelui. Grigorescu adoptă tehnica plein-air-ului, pe care o

stăpâneşte prin mijloace proprii, ce se detaşează atât de arta maeştrilor de la

Barbizon, cât şi de cea a impresioniştilor. Pentru acesta, pictura a fost înainte

de toate o artă a culorilor, în care pictorul român a urmărit transfigurarea

motivului cu ajutorul senzaţiilor date de lumină.

Centru al naturii, tânăra țărăncuță prezentă în opera de față, databilă în

ultimul deceniu de creație a pictorului, se comportă firesc, fără gesturi care să

elude de la reprezentarea ţăranului/țărăncuței, acea atitudine de reculegere

specifică primelor opere grigoresciene - unde se resimţea ceva din spiritul lui

Millet. Ea formează un cadru unic cu pământul dealurilor, cu copacii, cu linia

cerului reprezentat, cărora le aparţine în mod intim. Cu o mare sinceritate

şi pasiune, cu acea trăire profundă a temelor sale rurale, Nicolae Grigor-

escu a reuşit să surprindă exact imaginea vie, specifică ţării sale, pe care

nimeni – aşa cum consemna Nicolae Iorga – „n-a fost în stare să ni spuie....

că ţara noastră, ţara neamului nostru are acest cer, această lumină, aceste

perspective şi că fiii ei cei mai adevăraţi, sub pânzăturile lor aspre, au, când

sunt veseli, acest zâmbet şi acest înţeles în ochii adânci atunci când îi fura

taina vieţii sau a firii.” (din DRĂGUŢ, Vasile, FLOREA, Vasile, GRIGORESCU, Dan,

MIHALACHE, Marin, „Pictura românească în imagini”, Ed. Meridiane, Bucureşti,

1970, p. 152)

Bibliografie:

BREZIANU, Barbu, ”Nicolae Grigorescu”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1987

DRĂGUŢ, Vasile, FLOREA, vasile, GRIGORESCU, Dan, MIHALACHE, Marin, “Pictura

românească în imagini”, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1970)

ENACHE, Monica (şi alţii), ”Grigorescu – pictor al naturii, (catalog)”, MNAR,

2008

VLAHUŢĂ, Alexandru, ”Pictorul Nicolae Grigorescu. Viaţa şi opera lui”, Ed. Casa

Şcoalelor, Bucureşti, 1910